Terapia Son-Rise

Terapia Son-Rise, cunoscută și sub numele de Metoda Son-Rise, este o abordare terapeutică dezvoltată de Barry Neil Kaufman și Samahria Lyte Kaufman în anii ’70. Inițial, a fost creată ca o metodă pentru a-i ajuta pe fiul lor, Raun, care suferea de autism, să depășească provocările sale.
Această abordare se concentrează pe conexiunea și comunicarea cu copiii care au tulburări din spectrul autismului (TSA), folosind o metodologie centrată pe relație. Câteva dintre principiile cheie includ:

• Acceptare necondiționată: Părinții și terapeuții acceptă pe deplin copilul așa cum este, fără judecată sau așteptări preconcepute.
• Urmărirea interesului copilului: În loc să impună activități specifice, părinții și terapeuții urmăresc interesele și motivațiile copilului, folosind aceste elemente pentru a stimula conexiunea și învățarea.
• Joc și conexiune: Terapia Son-Rise pune accentul pe joc ca formă fundamentală de conexiune și învățare pentru copiii cu TSA. Prin joc, se încurajează comunicarea, interacțiunea socială și dezvoltarea abilităților.
• Mediu controlat și structurat: Se creează un mediu controlat și structurat care oferă suport și siguranță copilului, permițându-i să exploreze și să învețe în propriul său ritm.
  Participarea activă a părinților: Părinții joacă un rol activ în terapia Son-Rise, fiind implicați în interacțiunile și activitățile desfășurate alături de copil, sub îndrumarea terapeuților.