Sunt terapeut de 9 ani, dar nimic nu m-a pregatit pentru momentul diagnosticarii propriilor copii. Pentru o perioada de timp mi-a fost greu sa accept, stiind ce va insemna nu doar pentru mine, ci si pentru ei acest diagnostic. Si intr-o zi, m-am uitat la ei si am vazut ca totul va fi bine, vor creste, se vor integra, vor avea o viata asa cum trebuie, pentru ca au o mama puternica, si pentru ca si ei imi dau putere, si pentru ca am sa lupt. Am sa lupt cu cele mai puternice ”arme„ din univers:iubire si speranta.
Cum arata o zi pentru mine?
Nici o zi nu este la fel cu acesti copii minunati si geniali. Desigur, nu toate zilele sunt roz, dar atata timp cat AUD ceea ce vor sa imi transmita copiii mei, nici o criza de tantrum nu tine prea mult. Pentru ca in cele mai multe cazuri totul se rezolva cu iubire, pupici si imbratisari. Atunci cand copiii mei aud in culori si vad in sunete, eu sunt liantul lor catre linistire, si ei aducatori aminte. Imi aduc aminte in fiecare zi ca mai este nevoie si de o pauza, si de o imbratisare, si cateodat si de liniste.
